Principiul unei corespondenţe deschise este evocat pentru prima dată de un funcţionar al poştei prusace , Heinrich Stephan, în 1865, în timpul Conferinţei poştale germano-austriece de la Karlsruhe. Se propunea o foaie cartonată de corespondenţă care să circule deschisă, fără plic. Cărţile poştale, aceste mici ferestre deschise către lume, au apărut pentru prima dată la Viena la 1 octombrie 1869. Acela căruia i se datorează acest fapt este profesorul de economie politică de la Academia Miitară din Viena - Neustadt - Emmanuel Hermann. Dacă Anglia a fost leagănul timbrelor (1837), Austro-Ungaria a fost cel al cărţii poştale. La început Marea Britanie şi Franta erau indignate de lipsa de discreţie cauzată de absenţa plicului, dar imediat cărţile poştale vor cunoaşte un mare succes ca de altfel în tot Occidentul. În Paris va exista strada Cărţii Poştale (Rue de la Carte Postale).
       Prima carte poştală a fost editată pe o hârtie de culoare bej, cu cerneală de culoare neagră în format 8,5 × 12 cm. Nu era o carte ilustrată. Mai târziu, în 1878, Uniunea Poştală Universală va uniformiza pe plan internaţional formatul de 9 × 14 cm. Cărţile poştale au cunoscut vârsta de aur de la 1900 la primul război mondial, înainte de apariţia televiziunii, iar utilizarea telefonului rămânea apanajul elitei. Un mijloc de comunicare ce ajunge la un moment dat să servească o întreagă generaţie care în principiu ştie să citească şi să scrie. Purtătoare de vise, cărţile poştale fac să circule sentimentele şi emoţiile cele mai diverse. Nimeni nu mai ezită să folosească acest mod de comunicare. Ediţiile de cărţi poştale sunt numeroase şi variate. Ele abordează toate temele şi se găsesc pretutindeni. Curiozitatea fotografilor şi editorilor din epocă a permis constituirea unei adevărate mine de documente pentru începutul secolului al XXI-lea: animaţia oraşelor, micile meserii etc. Adesea este vorba de scene care au dispărut din viaţa noastră mondenă. Astăzi, din păcate, a rămas doar interesul pentru aspectul documentar al cărţii poştale. O întreagă istorie, de la cartea poştală austriacă din 1869, până la cartea poştală virtuală din secolul XXI.
       În România primele cărţi poştale datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1894 a avut loc Expoziţia Cooperatorilor, o prestigioasă manifestare filatelică. Cărţile poştale erau ilustrate şi tipărite în roşu, galben şi albastru. Au avut imediat un mare succes. Imaginea Bucureştiului va apărea frecvent pe ilustrate: case şi palate clădite în stil occidental la sfârşitul secolului al XIX-lea, parcuri şi grădini, dar şi străzi animate cu ţărani purtând cobiliţe. O lume diversă.
       Expoziţia de faţă, organizată în „Spaţiile Româneşti“ ale Muzeului Naţional Cotroceni, a încercat să adune câteva sute de cărţi poştale ce datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea până aproape de jumătatea secolului al XX-lea, având ca tematică imagini din Bucureşti. Cărţile poştale oferă o anumită nostalgie, o imagine asupra trecutului şi istoriei, fiind o sursă de informaţie foarte bogată. Vă invităm aşadar într-un voiaj în timp în lumea minunată a cărţii poştale, să redescoperim împreună Bucureştii de altădată.
       Expoziţia este completată, în mod fericit, cu emisiuni filatelice româneşti dedicate Bucureştilor de altădată, ilustrând edificii monumentale precum vechiul Teatru Naţional, Palatul CEC, Palatul Poştelor, Palatul Sturdza, Cercul Militar, Ateneul Român, Fundaţia „Carol I“. Sunt rememorate evenimente din istoria modernă a Capitalei, precum Expoziţia Generală din anul 1906. Din punct de vedere cronologic, emisiunile filatelice acoperă perioada 1906 - 2006.