Pictorul Marin Gherasim a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae  Grigorescu“ din  Bucureşti  în anul 1962, iar  între  anii 1963-1983 a fost asistent în cadrul aceluiaşi institut. Din 1984 şi până în 1990 a lucrat ca istoric de artă în cadrul Institutului de Istoria Artelor din cadrul Academiei Române. Din 1990 este profesor la Academia de Arte Bucureşti.

       În calitate de artist a debutat imediat după absolvirea institutului în anul 1962, în cadrul Expoziţiei Oraşului Bucureşti (Sala Dalles), până în prezent participând la majoritatea expoziţiilor anuale, bienale, republicane organizate în capitală.

       A participat la expoziţii de grup şi personale în ţară: Bucureşti (Parlamentul României, Ateneul Român, Sala Apollo, Galeria Simeza, Sala Dalles, Galeria Catacomba-Teatrul Naţional, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Satului, Muzeul Colecţiilor de Artă, Palatul Brâncovenesc-Mogoşoaia), Cluj (Muzeul de Artă), Sibiu, dar şi în străinătate - Stuttgart şi Torino (1970), Cagnes-Sur-Mer (1971), Mannheim (1979), Haga (1982), Londra (1986), Veneţia (1993), Copenhaga (2000), Tesalonic (2002), Tokyo (2003), Paris (2006).

       De-a lungul întregii cariere, pictorul Marin Gherasim a câştigat şi o serie de premii, precum: Premiul pentru pictură acordat de Uniunea Artiştilor Plastici (1977), Premiul Caravagio - Roma (1981), Premiul Ion Andreescu al Academiei Române (1986), Marele Premiu la Trienala de la Sofia (1988), Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii din Chişinău la Saloanele Moldovei - Bacău (1993), Ordinul Naţional Steaua României în grad de ofiţer decernat în anul 2000, Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România acordat pentru întreaga activitate (2002), Medalia de Argint pentru pictură la Salonul de la Grand Palais - Paris (2006).

       Potrivit lui Nicolae Steinhardt, „meritul lui Marin Gherasim e de a fi creat o pictură care paradoxal şi antinomic se impune ca deopotrivă abstract-geometrică şi emoţional fascinantă“.