Sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, E.S. Domnul Traian Băsescu, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Municipiului Bucureşti, cu sprijinul Societăţii Apa Nova şi în colaborare cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti şi Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, au organizat miercuri, 16 aprilie 2008, orele 18.00, vernisajul expoziţiei „Picturi murale recuperate de la biserica mănăstirii Văcăreşti“.
Expoziţia este dedicată Zilei Internaţionale a Monumentelor şi Siturilor -18 aprilie 2008 - zi stabilită de către Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS) şi are ca tematică „Patrimoniul religios şi locurile sfinte“.
Ridicată între anii 1716 - 1722 de către domnitorul Nicolae Mavrovordat, mănăstirea Văcăreşti a fost cel mai vast ansamblu monastic al Bucureştiului şi una din expresiile cele mai reprezentative ale artei româneşti din veacul al XVIII-lea. Mănăstirea Văcăreşti era închinată „Sfântului Mormânt“, aflat în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului. În anul 1863, în urma adoptării legii secularizării averilor mănăstireşti a avut loc o schimbare fundamentală în statutul mănăstirilor închinate, care au trecut în subordinea autorităţilor ecleziastice româneşti. Mănăstirea Văcăreşti avea să dobândească o altă destinaţie, nefiindu-i apreciată valoarea de monument istoric şi artistic. Astfel, din 1868, clădirile mănăstirii au trecut în administrarea Ministerului de Interne, fiind transformate în închisoare; aceasta a funcţionat până în anul 1970, când a fost dezafectată, deoarece devenise improprie pentru detenţie.
Din anul 1973 a intrat într-un amplu proces de restaurare, iar în decembrie 1984, Nicolae Ceauşescu a ordonat demolarea mănăstirii Văcăreşti, pentru a se construi un nou Palat al Justiţiei, ulterior modificându-i-se de mai multe ori destinaţia. În timpul demolării, prin efortul susţinut al unei echipe de specialişti ai Academiei de Arte Bucureşti (fostul Institut „Nicolae Grigorescu“) s-a recuperat o parte din fresca bisericii. Din cei 2000 de metri pătraţi de frescă, s-a reuşit recuperarea a numai 120 de metri pătraţi. O bună parte din fragmentele de frescă au fost restaurate între anii 1990 - 2007 de echipa condusă de prof. univ. dr. Dan Mohanu, Secţia Conservare-Restaurare Pictură Murală a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, cu sprijinul Muzeului Municipiului Bucureşti (care este şi deţinătorul fragmentelor de frescă), iar din anul 2007 cu sprijinul Societăţii Apa Nova. Douăzeci şi cinci de panouri cu frescă reprezintă componentele expoziţiei organizată la Muzeul Naţional Cotroceni.
Prin această expoziţie, organizatorii şi-au propus să rememoreze un reprezentativ monument dispărut şi să sensibilizeze societatea românească asupra stării de degradare a multor monumente istorice - laice sau ecleziastice, să o determine să-şi manifeste susţinerea pentru perpetuarea mărturiilor civilizaţiei şi identităţii româneşti.
Expoziţia este dedicată Zilei Internaţionale a Monumentelor şi Siturilor -18 aprilie 2008 - zi stabilită de către Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS) şi are ca tematică „Patrimoniul religios şi locurile sfinte“.
Ridicată între anii 1716 - 1722 de către domnitorul Nicolae Mavrovordat, mănăstirea Văcăreşti a fost cel mai vast ansamblu monastic al Bucureştiului şi una din expresiile cele mai reprezentative ale artei româneşti din veacul al XVIII-lea. Mănăstirea Văcăreşti era închinată „Sfântului Mormânt“, aflat în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului. În anul 1863, în urma adoptării legii secularizării averilor mănăstireşti a avut loc o schimbare fundamentală în statutul mănăstirilor închinate, care au trecut în subordinea autorităţilor ecleziastice româneşti. Mănăstirea Văcăreşti avea să dobândească o altă destinaţie, nefiindu-i apreciată valoarea de monument istoric şi artistic. Astfel, din 1868, clădirile mănăstirii au trecut în administrarea Ministerului de Interne, fiind transformate în închisoare; aceasta a funcţionat până în anul 1970, când a fost dezafectată, deoarece devenise improprie pentru detenţie.
Din anul 1973 a intrat într-un amplu proces de restaurare, iar în decembrie 1984, Nicolae Ceauşescu a ordonat demolarea mănăstirii Văcăreşti, pentru a se construi un nou Palat al Justiţiei, ulterior modificându-i-se de mai multe ori destinaţia. În timpul demolării, prin efortul susţinut al unei echipe de specialişti ai Academiei de Arte Bucureşti (fostul Institut „Nicolae Grigorescu“) s-a recuperat o parte din fresca bisericii. Din cei 2000 de metri pătraţi de frescă, s-a reuşit recuperarea a numai 120 de metri pătraţi. O bună parte din fragmentele de frescă au fost restaurate între anii 1990 - 2007 de echipa condusă de prof. univ. dr. Dan Mohanu, Secţia Conservare-Restaurare Pictură Murală a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, cu sprijinul Muzeului Municipiului Bucureşti (care este şi deţinătorul fragmentelor de frescă), iar din anul 2007 cu sprijinul Societăţii Apa Nova. Douăzeci şi cinci de panouri cu frescă reprezintă componentele expoziţiei organizată la Muzeul Naţional Cotroceni.
Prin această expoziţie, organizatorii şi-au propus să rememoreze un reprezentativ monument dispărut şi să sensibilizeze societatea românească asupra stării de degradare a multor monumente istorice - laice sau ecleziastice, să o determine să-şi manifeste susţinerea pentru perpetuarea mărturiilor civilizaţiei şi identităţii româneşti.
